În cazul probei cu rotorul calat, datorită tensiunii reduse de alimentare (care este tensiunea la bornele impedanţei de magnetizare dacă se ţine cont de schema echivalentă "p"), curentul prin impedanţa de magnetizare poate fi aproximat ca fiind nul, respectiv
.
Se măsoară curentul şi tensiunea de linie (Ic, Uc) şi puterea activă (Pc) absorbită cu rotorul calat (figura 7).
Puterea activă Pc se disipă pe suma rezistenţelor statorică R1 şi rotorică raportată la stator R¢2, rezultând
R¢2 = 1,93 W.
Se calculează suma impedanţelor statorică Z1 şi rotorică raportată la stator Z¢2 şi considerând inductivităţile de dispersie egale rezultă
L1s = L¢2s = 0,02 H.
