Ca şi în cazul modulului fluxului statoric, nu este suficientă doar compararea valorilor prescrise (me*) şi reale (me) ale cuplului electromagnetic dezvoltat de motor, fără considerarea unui histerezis.
Prezenţa acestuia limitează frecvenţa schimbărilor stării ieşirii regulatorului şi, implicit, frecvenţa de comutaţie a invertorului.
Valoarea acestuia, precum şi a pragului m, trebuie corelate cu viteza de comutaţie a elementelor semiconductoare de putere din componenţa invertorului, putând fi cu atât mai mici (ideal zero), cu cât elementele sunt mai rapide.
Pragul m poate lua chiar şi valori negative, cele două zone de histerezis putându-se suprapune (figura 4).
La limită, m = -hm şi -m = hm, regulatorul devenind cu histerezis simplu, ca şi cel de flux. În acest caz însă, stările 0 (KA = KB = KC = OFF) şi 7 (KA = KB = KC = ON) nu vor mai contribui la generarea formelor de undă ale tensiunilor.
