Controlul motoarelor asincrone, în special al celor cu rotor în scurtcircuit, constituie o problemă delicată, deoarece prin sistemul trifazat de tensiuni sau de curenţi cu care este alimentat, trebuie să i se furnizeze motorului, atât energia reactivă, necesară magnetizării (creării fluxului de excitaţie, echivalentul curentului de excitaţie din cazul maşinii de curent continuu), cât şi energia activă, necesară dezvoltării cuplului (echivalentul curentului din indusul maşinii de curent continuu).
Deoarece cuplul dezvoltat de orice maşină electrică este dat, cantitativ, de produsul vectorial dintre fluxul de excitaţie şi un curent (cel din indus în cazul maşinii de curent continuu), pentru ca valoarea acestuia să fie maximă, cu aceleaşi solicitări (valori ale fluxului şi curentului), cele două mărimi trebuie menţinute ortogonale. Dacă în cazul maşinii de curent continuu acest lucru se obţine prin construcţie (dispunerea relativă a polilor de excitaţie şi a periilor), în cazul maşinilor asincrone, aceasta trebuie să se obţină prin comandă.
Rezultă că obiectivele comenzii vectoriale sunt:
